Transcedera de la sec la minunat

Nimic nu e mai tumultos si mai spontan decat viata de student in capitala. Pe langa cursurile obositoare si tot ce tine strict de viata academica, intervin multe alte probleme (un cuvant prea mare, sa le spunem 'situatii') suparatoare.

Cea mai pregnanta dintre acestea este cea legata de cazare, de locul unde te retragi dupa o zi stresanta si de ambient. Intr-un oras mereu in priza cum este Bucurestiul, propriul tau "turn de fildes" ce deserveste drept bariera intre tine si haosul cotidian omniprezent reprezinta un concept caruia trebuie sa-i conferi cea mai mare atentie si preocupare.

Aici intervine o scurta poveste pentru a putea metamorfoza aceasta scurta teorie intr-un fapt palpabil si pe cat se poate de real. Cu totii stim cat de intersectate si continuu intersectabile sunt caile mutatului dintr-un loc in altul. Pe fondul tineretii si spontaneita vietii stundentesti mentionata anterior, acest schimb de locatie poate fi adeseori la mana hazardului si nu poate fi incadrat mereu in categoria "PROGRES".

 Trecuse deja un an si jumatate de locuit in conditiile binecunoscute publicului larg din caminele studentesti bucurestene, iar atmosfera placuta cu oamenii de aceeasi statura si varsta incepuse usor-usor sa nu mai compenseze starea insalubra in care eram obligat sa-mi desfasor activitatile. Drept urmare, lasand in urma prieteniile stranse si amintirile placute, am decis ca era vremea sa trec la urmatorul nivel.

Dupa lungi cugetari si liste pro/contra ce se derulau aproape non-stop in mintea mea, am gasit-o. Am gasit garsoniera ce avea sa-mi ridice statutul. In doua zile, scapasem de caminul studentesc si ma aflam, parca teleportat in mijlocul unei garsoniere fara suflet, seci, cu toate bagajele impachetate in fel si fel de genti pe langa mine.

Nu cred ca mai e cazul sa accentuez sentimentul de singuratate ce m-a cuprins instant. Sigur, era garsoniera mea, nu mai coabitam cu trei persoane, fiecare cu tabieturile, defectele si piticii adusi in bagaj din conjuncturile anterioare, aveam propriile mele utilitati, propria mea baie pe care in mod incredibil nu trebuia sa o mai impart cu jumatate de palier, ce sa mai, parea paradisul pe pamant, dar cu toate acestea, aveam acel sentiment ciudat ca nimic nu-mi apartine, nimic nu are amprenta mea; ganditi-va la senzatia unui sejur la munte sau la mare in care ocupi cateva zile o camera de hotel si va puteti contura in linii mari situatia.

Dupa cateva ore, chiar zile in care mi-am aranjat lucrurile, schimbandu-le locul de doua sau trei ori pana la forma finala ce se apropia oarecum de adevarul absolut, m-am asezat intr-un colt al camerei si am privit in ansamblu. Incepea sa semene cu mine, imi pusesem un pic de personalitate in decor, dar parca prea putina. Era doar un vag sentiment de "ACASA". Nu era ceva ce ma multumea pe deplin.

 Au trecut zile si saptamani si intrasem intr-o usoara panica, nu reuseam sa-mi pun o aprenta vizibila pe mediul inconjurator si uneori imi era chiar frica si repulsie sa ma intorc acasa, hoinarind ore in sir pe strazi. Incepusem sa vizitez din ce in ce mai des fostul camin si se parea ca nu reusesc sa-mi gasesc locul in noua locatie. Culmea, o veche legatura din acest loc a reprezentat salvarea mea. Intr-una din repetatele vizite am aflat de existenta unui site numit: www.lipicios.ro . Conceptul de stickere decorative, nu-mi spunea mare lucru la inceput.

Trebuie sa recunosc, am fost un pic suspicios si cinic la inceput dar intr-o seara am decis sa-i acord o sansa. Umbland fara directie prin minunata si vasta lume a internetului mi-am amintit de recomandarea cunostintei din camin. Desi nu sunt un om ce poate fi impresionat usor de aproape nimic, urmatoarele ore mi le-am petrecut "scroll-and" in sus si in jos pe acest site. In sfarsit, aveam ceva de care ma puteam lega, aveam posibilitatea in sfarsit sa-mi decorez "templul" exact in felul si dupa gustul meu datorita varietatii de modele existente.
Desi sunt catalogat ca un om pretentios de oamenii ce ma cunosc indeaproape, aici m-am simtit ca un copil aflat cu mama sa intr-un magazin de dulciuri. Atatea posibilitati, atatea forme, atatea culori! Am inceput sa intru in comunitatea lipiciosi.ro si am aflat ca nu sunt singurul a carui locuinta a fost "upgradata" de acestia, stand dovada marturiile celorlalti clienti: www.lipicios.ro/marturii_clienti

 Dupa cateva zile in care m-am gandit si m-am razgandit am ales un sticker de perete pentru fiecare camera si in scurt timp coletul era la mine la usa. Stiti acea senzatie pe care o aveati in clasele primare cand stiati ca urmeaza ora de desen? Nici nu compara cu felul in care m-am simtit in acel moment. Peretii mei erau coala de hartie de desen, iar stick-erele erau acuarelele. Credeam ca e o senzatie pierduta de mult, dar m-am simtit din nou ca la 7-8 ani. Am inceput sa le lipesc atent, iar peretii mei incepea usor-usor sa prinda viata. Nu-mi venea sa cred, erau atatea variante in care puteam sa-i personalizez.

 Bucuros de treaba facuta, am organizat o mica petrecere de "casa noua" la scurt timp cu cativa prieteni apropiati. Nu cred ca mai este nevoie sa va spun ca toate seara nu au putut sa-si dezlipeasca ochii de pe pereti, laudandu-ma in mod constant.

Aveam un motiv de care sa fiu mandru in sfarsit, garsoniera mea devenise o extensie a personalitatii mele datorita acestor decoratiuni. In speranta ca voi ajuta pe cineva aflat in aceeasi situatie dificila voi posta un link cu promotiile celor de la lipiciosi: www.lipicios.ro/catalog/oferte-speciale.

 O zi buna sa aveti si... Spor la lipit si la un mediu ambiental cat mai unic!